Provocarea recunoștinței
Mulți dintre noi nu au exercițiul recunoștinței ca practică zilnică și sănătoasă, de apreciere și mulțumire sinceră pentru cine ești, pentru ceea ce ai, pentru oamenii buni și frumoși din jurul tău. Uneori poate că le iei ca atare, ca un bun dat, fără să te uiți cu atenție la acestea. Mai mult, este foarte posibil să fi auzit și expresii, cu tente tendențioase, de genul:
"Să zici mersi pentru ce ai!"
"Alții nu au nici cât ai tu!"
"Alții nu au ce mânca și nu se mai plâng atâta!"
"Țara arde și baba se piaptănă!"
Recunoștință este ca un mușchi care se formează, se lucrează, se investește timp intenționat pentru a-l crește. Ea nu prea vine de la sine. Uneori poate deveni apăsător ca tu să fii fericit, să ai ce îți dorești. Poți chiar să ajungi să simți vină și rușine pentru că viața este pentru tine o minune, că respiri, că îți simți corpul, că ai parte de o grămadă de lucruri extraordinare în viața ta, că ai o casă, că ai mâncare și apă, că ai parte de multă iubire, că ești în viață, că ai o viață.
Te invit să parcurgi o provocare timp de o lună. În fiecare zi, scrie pe o foaie sau pe un fișier pe telefon/laptop numele a 10 oameni pentru care tu ești recunoscător că sunt în jurul tău. Și dacă poți, încearcă să extinzi și un gând bun la adresa fiecăruia. Dacă poți. De exemplu:
- Partenerul (gând "Apreciez că mi-ai pregătit cafeaua azi")
- Copilul (gând: "Mulțumesc pentru îmbrățișarea ta magică")
- Vecina (gând: "Mulțumesc pentru zâmbetul oferit de dimineață")
- Mama (gând: "Mulțumesc că îmi ești alături!")
- Tata (gând: "Mă bucur că ți-am auzit vocea azi!")
- Colega de birou (gând: "Apreciez că ieșim la masă împreună!")
- Fratele (gând: "Apreciez că spui glume bune!")
- Prietena (gând: "Apreciez tot ajutorul tău!")
- Șeful (gând: "Apreciez că mă susții să mă dezvolt!")
- Șoferul de autobuz (gând: "Mulțumesc că ai așteptat încă 10 secunde în stație să mă urc și eu în autobuz!")
Ține cont că nu trebuie să fie aceiași oameni în fiecare zi și nu e importantă poziția fiecăruia pe listă. Vezi ce gânduri îți vin când faci exercițiul. Nu forța nimic, nu pedepsești pe nimeni dacă nu e pe listă într-o zi. Nu există greșeli în a practica recunoștința.
Exercițiul ar fi minunat să fie extins pe o perioadă nedeterminată. Dar e bine să începi cu pași mici, consistenți și recurenți. Curând vei vedea schimbările, vei începe să le simți ca o îmbrățișare caldă ce vine din interiorul tău. Și vei ști că a meritat!