Cum ești tu cu tine?
Cum te vezi în oglindă? Îți place corpul tău? Îți place de tine?
Te vezi imperfect? Și asta doare sau îți vine să te îmbrățișezi cu drag?
Ce fel vorbești tu despre tine când greșești? Te insulți sau adopți un ton cald și înțelegător?
Cum e pentru tine să fii dur cu tine? Te motivează sau te deprimă?
Cum reacționezi la diverse momente dificile din viața ta?
Dacă răspunsurile la toate aceste întrebări par a fi niste voci dure, critice, îți propun să încerci o variantă blândă, non competitivă. Propun autocompasiunea. Ce este aceea?
Pe scurt, este opusul a ceea ce faci acum.
Ca și exercițiu de practică a autocompasiunii, urmărește pașii aceștia:
- Te rog să te gândești la un prieten foarte foarte drag pe care îl respecți, îl apreciezi, îl iubești.
- Acum, îți propun să te gândești la un aspect pentru care te critici dur. De exemplu, despre cum arăți, cum interacționezi cu familia sau cu cei din jur, ce părere ai despre tine din punct de vedere profesional etc.
- Imaginează-ți ce i-ai spune prietenului tău drag, dacă ar trece printr-o situație similară cu a ta. Ce ai vrea sa îi transmiți? Acceptare? Bunătate? Grija? Optimism? Suport? Fericire? Ar ajuta mult să scrii pe o foaie toate aceste lucruri.
- Acum înlocuiește numele prietenului cu numele tău și transformă textul la persoana I singular (eu/pe mine/mă).
- Cum se schimbă tonul? Cum se simte pentru tine aceasta abordare? Cum e să fii blând cu tine?
- Pune deoparte aceasta foaie și revino peste ceva timp la ea. Cum e să citești despre tine?
- Repetă etapele 1-7.
În final nu pot spune decât felicitări, tocmai ai experimentat iubirea de sine, autoacceptarea și autocompasiunea!