Cum ar fi

Cum ar fi
Photo by Grianghraf / Unsplash

Cum ar fi să îți imaginezi că ai un ceas în mâini? Că are o greutate. Nu doar a obiectului în sine, ci și a timpului. Cum ar fi să îți imaginezi că îl pui jos? Nu ca să îl arunci, să scapi de el. Ci doar să lași greutatea lui deoparte, pentru moment.

Și atunci poate aparea un blocaj. Cum ar fi să vezi blocajul pe care tu îl simți acum, ca fiind de fapt o perioadă de acceptare, de apreciere, de integrare? Cum ar fi să te gândești că blocajul era de fapt o pauză binemeritată?

Respiră. Respiră cât de profund poți. Ține cont că sistemul tău nervos nu funcționează bine în condiții de stres, de urgență. Ci în cicluri de efort și repaus, acțiune și reflecție.

Cum ar fi să te gândești că ești exact unde trebuie să fii, deși nu pare că ești într-un loc prea wow? Cum ar fi să te gândești că nu ești în urmă, că ești chiar la momentul cel mai potrivit al vieții tale? Privește-ți viața. Dar nu viața ta de acum, ci viața ta pe ultimii 10-20 de ani. Sunt modele pe care tu nu le poți vedea din interior, conexiuni pe care ți-e greu să le recunoști. Sunt abilități pe care le dezvolți în tăcere, sunt resurse ce se cumulează, reziliență și putere.

Câteodată, te simți în urmă, simți că ai întârziat. E totul așa de încet, poate pentru că se stabilizează lucruri mai în profunzime. Nu le grăbi. Lasă-le să fie așa cum sunt ele. Nu e nevoie să îți compari progresul cu al altora, să le arăți celorlalți ce faci tu. Imaginează-ți o floare care înflorește la momentul potrivit. Ea nu se uită la celelalte flori cum și când înfloresc ele. Ele doar răspund la soare, lumină, temperaturi, așa cum este normal să fie.

Și tu ai un model de funcționare. Întreabă-te: Care e ritmul tău? Cum îți este ție bine? Care este motorul schimbării tale? Unde se simt toate acestea în corp? Cum ar fi să simți că trăiești exact ce e nevoie să trăiești, în aici și acum?