Consimțământ

Ești confuz. Mintea și corpul nu ajung la un consens. Ca și cum ceva mare [ți] se întâmplă. Poate ai spus DA, dar corpul nu te-a ascultat. Poate nu ai zis nimic, dar nici DA nu era. Poate ai spus NU și îți pare rău. E ceață. Tu ești într-o ceață unde nu poți să numești emoțiile. Un singur loc e familiar, în care tu ești același: respirația ta. Este singurul fir pe care îl poți urmări, nu către un început sau un sfârșit, ci către tine. Respiră. Ești aici.

De multe ori experiențele sunt doar fragmente, nu sunt albe sau negre. În timp ce spui da, în piept tu simți că te ține ceva. Un fel de îngheț. Acela e protecția ta, iar tu ești cel ce nu se poate mișcă. Aici și acum dă-ți dai voie să fii confuz. Să nu știi. Să ai emoții ce încă nu au sens. Ai voie să îți aduci aminte de părți și momente. Ai voie să îți pară rău că ai spus da, când nu vroiai. Ai voie sa îți fie dor de ceva ce nu îți plăcea. Uneori, ca să simți unele lucruri când limitele îți sunt împinse, poți accepta lucruri deși îți pare rău că faci asta. Ai voie să îngheți până când mai târziu, corpul te va urma.

Consimțământul este un dans în doi, unul destul de complex și special. Și poți să greșești pașii foarte ușor. Și asta pentru că nu știi cum să te miști, cum să vorbești, ce să faci. Nimeni nu te-a învățat. Iar corpul se supune sau se luptă cu tine. Și dacă ți se pare prea metaforică descrierea consimțământului și pierzi esență și nu mai înțelegi ce este asta, poate ajută să ții minte acronimul FRIES:

F = Freely given = oferit liber, fără presiune, frică sau manipulare.

R = Reversible = poate fi reversibil sau chiar retras în absolut orice moment.

I = Informed = informarea, fără a presupune că se subînțelege.

E = Enthusiastic = dorința și entuziasm implicat.

S = Specific = pentru fiecare element în parte.

Încearcă să-ți aduci aminte de FRIES când va trebui să alegi. Îți va fi mai ușor.

După ani, luni, zile, ore, minute un singur lucru este clar: tu ești ok. Dacă te-ai închis, în gânduri, în corp, în amintiri, e ok. Când vei fi pregătit să te deschizi, vei reuși să o faci fără să te justifici, să-ți explici experiența, nu trebuie să vorbești despre ce se întâmplă. Doar ascultă. Ascultă-ți corpul ce își spune adevărul în propriul limbaj. Iar daca pieptul te ține, gâtul se blochează, stomacul se strânge, fii martorul senzațiilor tale.

Dacă simți vină, stai cu ea puțin. Conștientizează durerea pe care ai simțit-o si dă-i voie sa plece, încet, cât de încet e posibil. Ești într-un proces de deschidere, chiar în acest moment al tău, în care, nu uita, că nu ești singur. Sunt aici, alături de toți ceilalți ce am trecut prin aceleași senzații. Suntem mulți. Te înțelegem.